top of page

Oglinda timpului - Atelier ANDA ROMAN

  • Silvia Pompieru
  • Oct 8, 2016
  • 2 min read

ATELIER ANDA ROMAN – asa scrie pe placuta de la intrare. Stiam ca am ajuns aici…doar de asta scriu articolul astazi :)


Doar ca… imi imaginam ca voi gasi un atelier de lucru, unde sunt 2-3 camere de showroom, iar in rest, credeam ca voi gasi bucati de lemn, inele de fier din cine stie ce an..puse ravasit pe o rogojina care avea sa fie perdea pentru cabina de dus de prin 1930…


Nu este atelierul de ceramica sau cel al mestesugarilor de cosuri din nuiele...ci este un loc in care arta este redata prin felurite materiale, aranjate in stil clasic, boem, feng shui sau contemporan. M-am invartit aici printre obiecte de lemn, inscriptii, portelan, hartie, fier si chiar argint, in cazul bijuteriilor :)


Curiozitatea mea a inceput din momentul in care am trecut pragul portii din fier forjat..am fost fata in fata cu oglinda care avea sa schimbe tot universul meu dintr-un moment de Bucuresti - o zi insorita de miez de toamna…era un fel de oglinda a timpului.



Curtea are tot ce te poate duce afara din cotidianul urban - o imbinare de lemn, cu verdeata de jungla virgina, o oglinda agatata de unul din peretii de piatra ai casei…si o usa de lemn, definita de un cuvant care cuprinde tot – “Curiosites”.​



Nu mai aveam sa fiu in Bucuresti, secolul XXI…aveam sa fiu purtata catre o alta dimensiune, alti ani, alta lume si un mosaic de vibratii, stiluri si materiale.


Imi plac picturile foarte tare si m-am bucurat enorm cand am gasit o imbinare de culori si forme pe doua suporturi, in livingul casei. Pentru cateva secunde, am simtit o comuniune cu natura, intr-o casa din perioada post belica, doar pentru faptul ca cele doua opere imi inspirau verdeata, forme de viata si un colorit cald, natural.


Era ca si cand locuiam in mansionul visat, cu perdele de tul alb, care ies pe geamurile supra dimensionate, in bataia vantului si in razele soarelui.


Am avut inspiratie sa scriu atunci…plutea ceva in aer. Cumva…simteam si adierea vantului, pentru ca am gasit pixul cu pene fine si negre, care se scuturau in timp ce imi puneam memoriile pe o bucata de hartie invechita.​




Pot spune ca a fost momentul ala de “sclipire”… totul se imbina perfect…si abia ce descoperisem prima camera…habar nu aveam ca urma sa patrund un univers intreg.


Camerele amenajate de carlionti cu soare, Anda Roman, nu reprezinta doar design interior de un gust a lemn dulce, sau ciocolata cu piper…cumva gasesti in fiecare loc un obiect care sigur iti va starni rasul, nu doar zambetul….














Asa a fost cu scheletul dansator…care sincer, mi-au dus mintea la “Spargatorul de nuci”…cumva :D



Nu ramaneai doar la ideea animalului incornorat din Africa, sau la craniile de portelan, foarte atent modelate…cumva dintr-un sarcofag de regi.


Si cate povesti, senzatii si obiecte mai aveau sa apara...

 
 
 

Comments


Recent Posts
Archive
bottom of page